Apa Vie~Apa Moarta

vineri, 14 martie 2014

Apa in cultura universala

APA - CULTURA UNIVERSALA

FORME DE APA

Apa se găsesește sub diverse forme în natură: vapori de apă și nori în atmosfera, valuri și aisberguri în oceane, ghețari la latitudini mici sau altitudini mari, acvifere sub pământ, râuri sau lacuri. Circuitul apei în natură este fenomenul prin care apa este transferată dintr-o forma într-alta, prin evaporare, precipitații și scurgeri de suprafață.

Datorită importanței pe care o are (în agricultură, dar și pentru omenire în general), apei i s-au dat diverse nume în funcție de formele pe care le ia. Ploaia e cunoscută în majoritatea țărilor, pe când alte forme sunt mai puțin întâlnite, și pot fi surprinzătoare când sunt văzute prima dată. Exemple sunt: grindina, zăpada, ceața, roua sau chiciura. Un fenomen conex este curcubeul, întâlnit atunci cand lumina se refractă prin particulele de apă din atmosferă.

POZITIILE ASTRONOMICE ALE PAMANTULUI SI INFLUENTA LOR ASUPRA MASELOR MARI DE APA

Coexistența stărilor solidă, lichidă și gazoasă a apei pe Pământ este vitală pentru originea, evoluția și continuarea existenței vieții pe Terra. Totuși, dacă s-ar schimba poziția planetei față de Soare, chiar cu o distanță relativ mică (1 000 000 km), condițiile care permit existența simultană a celor trei stări nu ar mai avea loc cu atâta ușurință.

Masa Pământului permite atracției gravitaționale să păstreze o atmosferă în jurul planetei. Vaporii de apă și dioxidul de carbon din atmosferă creează un efect de seră care asigură o temperatură de suprafață relativ constantă. Dacă Pământul ar avea dimensiuni mai mici, o atmosferă mai subțire ar duce la temperaturi extreme care să nu permită acumularea apei decât în calotele glaciare din jurul polilor (așa cum se întâmplă pe planeta Marte).

Distanța dintre Pământ și Soare și combinația dintre radiația solară primită și efectul de seră al atmosferei asigură ca suprafața sa să nu fie nici prea rece și nici prea fierbinte pentru apa lichidă.

S-a propus că însăși viața păstrează condițiile care i-au permis existența. Temperatura de suprafață a Pământului a fost relativ constantă de-a lungul erelor geologice în ciuda variațiilor radiației solare, lucru care ar indica existența unui proces dinamic ce guvernează temperatura Terrei printr-o combinație de efect de seră și albedou atmosferic și de suprafață. Această propunere poartă numele de Ipoteza Gaia.

APA CA SURSA PRETIOASA

Datorită creșterii populației mondiale și a altor factori, tot mai puțini oameni beneficiază de apă potabilă. Problema apei poate fi rezolvată prin creșterea producției, o distribuție mai bună, și nerisipirea resurselor deja existente. Din acest motiv, apa este o resursă strategică pentru multe țări. Au existat de-a lungul timpului mai multe conflicte pentru accesul la apă și controlul acesteia.O cronologie a conflictelor legate de apă Experții prevăd mai multe conflicte viitoare din cauza creșterii populației mondiale și creșterii contaminării prin poluare șiîncălzire globală.

Raportul UNESCO despre dezvoltarea apei (WWDR, 2003) din cadrul Programului de Evaluare a Apei pe Plan Mondial arată că, în următorii 20 de ani, cantitatea de apă potabilă disponibilă va scădea cu 30%. 40% dintre locuitorii lumii nu au apă curată suficientă pentru o igienă minimală. Peste 2,2 milioane de oameni au murit în 2000 de boli legate de consumul de apă contaminată sau din cauza secetei. În 2004, o organizație engleză, WaterAid, a raportat că un copil moare la fiecare 15 secunde din cauza bolilor legate de apă ce ar putea fi ușor prevenite.

Se prevede că apa ar putea deveni prețioasă precum petrolul, lucru care ar face din Canada, ce are această resursă din abundență, cea mai bogată țară din lume.

În 2005 în SUA prețurile mari ale benzinei au provocat îngrijorare și au existat temeri pentru o criză globală, însă consumatorii nu ezitau să plătească prețuri duble pentru aceeași cantitate, dar de apă îmbuteliată.

Apa potabilă este mai valoroasă decât oricând în istoria noastră, fiind folosită extensiv în agricultură și industrie, și primește din ce în ce mai multă atenție pentru a fi folosită judicios pentru generațiile viitoare.

REGULARIZAREA DISTRIBUTIEI APEI

Apa potabilă este de obicei colectată la izvoare sau este extrasă din puțuri artificiale. Construirea mai multor asemenea puțuri ar fi o metodă pentru a produce mai multă apă, presupunând că pânza de apă freatică poate să asigure un debit adecvat. Alte surse de apă sunt ploile și apa din râuri și lacuri. Apa de suprafață trebuie însă purificată înaintea consumului de către om. Purificarea implică îndepărtarea substanțelor nedizolvate sau dizolvate, precum și a bacteriilor periculoase. Cele mai folosite metode sunt filtrarea cu nisip, pentru îndepărtarea materiilor nedizolvate, și tratarea cu clor și fierberea pentru uciderea bacteriilor periculoase. Distilarea îndeplinește toate cele trei sarcini. Există și tehnici mai avansate, precum osmoza inversă. Desalinizarea apei sărate din mări și oceane este o soluție mai scumpă utilizată în climatele aride de coastă.

Distribuția apei potabile are loc fie printr-un sistem de distribuție, fie îmbuteliată. În multe țări există programe de distribuire gratuită a apei în caz de necesitate.

Reducerea risipirii apei, adică utilizarea apei potabile doar pentru consumul uman, ar fi o altă soluție. În unele orașe, precum Hong Kong, apa de mare este folosită pe scară largă, de exemplu la toalete, în scopul conservării resurselor de apă potabilă. Poluarea apei ar putea fi cel mai mare consumator inutil de apă, risipind această resursă, indiferent de beneficiile aduse poluatorului. Medicamentele consumate de oameni ajung deseori în canalizare și au efecte negative asupra vieții acvatice dacă se acumulează și nu suntbiodegradabile.

Apa - Perspectiva religioasa (semnificatie)

APA-PERSPECTIVA RELIGIOASA

Apa este considerată purificatoare în majoritatea religiilor, incluzând hinduismul,crestinismul,islamul,judaismul și sintoismul.Spre exemplu, botezul în bisericile crestine este făcut cu apă. În plus, o baie rituală în apă pură este făcută celor decedați în multe religii, incluzând iudaismul și islamismul. În islamism, cele cinci rugaciunile zilnice, pot fi efectuate doar după spălarea corpului cu apă curată (Wudu). Apa este geneza tuturor.

În șintoism, apa este utilizată aproape în toate ritualurile pentru curățirea unei persoane sau a unui loc. Apa este menționată în biblie de 442 de ori, respectiv de 363 de ori, în versiunile sale engleze internaționale sau, ca acronim, NIV) și în cea cunoscută sub numele deVersiunea regelui James. În secțiunea 2 Peter 3:5(b) se afirmă textual: ... "și pământul a fost format din apă și de către apă." (NIV)

Se crede adesea despre apă că ar avea puteri spirituale. În mitologia celtică, de pildă, Sulis este zeița locală a apelor termale; în hinduism,apa este personificată ca o zeiță sub numele de Ganga De asemenea, diferiți zei pot patrona diferite izvoare, râuri sau lacuri. În mitologiile romana si greaca,Penedeus a fost un zeu-fluviu, unul dintre cele 3.000 de oceanide.

Filozoful antic grec Empedoples a elaborat o întreagă doctrină filozofică (un fel de teorie pre-atomistă a lumii) bazată pe cele patru concepte fundamentale ale Universului care erau reprezentate în lumea reală, conform teoriei sale, de patru elemente fundamentale,apa,aer,foc si pamant.

În filozofia clasică chineză,apa, ca element al filozofiei clasice, era unul din cele cinci elemente constituente ale naturii, alături de pamant,foc,lemn si metal.

Rolul apei pentru dezvoltarea umanitatii

ROLUL APEI PENTRU DEZVOLTAREA UMANITATII

Apa este cel mai important constituent al organismului uman (70% din tesuturile corpului uman). Omul pierde zilnic prin transpiratie si prin secretii naturale pana la 2,5% liri de apa. De aceea este foarte necesar sa ne completam rezervele de apa, pentru a ne simti mai bine. Fara hrana, omul poate sa reziste cateva saptamani, dar fara apa, are zile numerate. Desi nu exista o doza foarte exacta recomandata, sase pahare de apa zilnic sunt considerate suficiente pentru o buna sanatate a organismului. Femeile care alapteaza au nevoie crescuta de apa datorita cantitatii eliminate in procesul de lactatie.

Din punct de vedere biologic, apa are numeroase proprietăți indispensabile proliferării vieții, care o deosebesc de celelalte substanțe. Apa își îndeplinește acest rol, permițând compușilor organici să reacționeze în moduri care să permită în cele din urmă replicarea. Este un bun solvent și are o tensiune superficială ridicată, permițând astfel mișcarea compușilor organici și a organismelor vii.

Apa este un foarte bun solvent, similar din punct de vedere chimic cu amoniacul, și dizolvă multe tipuri de substanțe, precum diferite săruri și zahărul, și facilitează reacțiile chimice ale acestora, lucru care permite metabolismele complexe.

Toate formele de viață cunoscute depind de apă. Apa este o parte vitală în multe din procesele metabolismului din interiorul organismului. Cantități semnificative de apă sunt utilizate de organism în digestia hranei. (Notă: unele bacterii și semințe de plantepot intra într-o stare criptobiotică pentru o perioadă nedeterminată, atunci când sunt deshidratate, ca apoi să revină la viață când reajung într-un mediu umed.)

Aproape 72% din masa corpului uman fără grăsimi este apă. Pentru o bună funcționare, corpul necesită între doi și șapte litri de apă pe zi pentru a evita deshidratarea, cantitatea exactă depinzând de nivelul de activitate, temperatură, umiditate și alți factori. Nu este cunoscută cu exactitate cantitatea de apă necesară a fi consumată de o persoană sănătoasă. Oricum, pentru cei care nu au probleme de rinichi este dificil să bea prea multă apă, dar periculos să bea prea puțină, mai ales într-un ambient cald și umed sau în timpul exercițiilor fizice. Se întâmplă totuși ca oamenii să consume mult mai multă apă în timpul exercițiilor fizice decât este necesar, expunându-se astfel riscului de intoxicație cu apă, care de cele mai multe ori este fatală. "Obligativitatea" consumării a opt pahare de apă pe zi de o persoană, nu este argumentată științific.

Dieteticienii și nutriționiștii spun că aceasta este cantitatea de apă recomandată a fi consumată pe zi - în engleză RDI (Recommended Daily Intake).[1]. Ultimele rapoarte referitoare la regimul alimentar ale Consiliului Național de Cercetare National Research Council recomandă un consum pentru femei de 2,7 litri de apă în total (incluzând și sursele de apă din alimente) și, respectiv, 3,7 litri pentru bărbați[2]. Apa se pierde din organism prinurină și fecale, prin transpirație și prin respirație (expirație de vapori).

Corpul uman are nevoie de apă care nu conține prea multă sare sau alte impurități. Printre impuritățile frecvent întâlnite se numără chimicalele și/saubacterii periculoase, cum ar fi crypto sporidium. Unele substanțe sunt însă acceptabile și chiar necesare ca și prezență în apă pentru intensificarea gustului și pentru asigurarea necesarului de electroliți.

Apa in perspectiva Istorico-Geografica

Apa in perspectiva Istorico- Geografica

Perspectiva Geografica

In mod obisnuit apa este un lichid, un compus hidrogenat al oxigenului (H2O). Ea insa poate exista in trei stari diferite de agregare, trecand cu relativa usurinta (pe Terra) dintr-una in alta: lichida, gazoasa (vapori) si solida (gheata).

Apa are cateva caracteristici (geografice) specifice:

· Ocupa volume intense la exteriorul Pamantului;

· Realizeaza un circuit continuu intre oceane, atmosfera si uscat;

· Reprezinta cel mai raspandit solvent;

· Are o mare capacitate de absorbtie a caldurii, se incalzeste si se raceste mai incet decat orice alt lichid, avand o influenta reglatoare asupra temperaturii Pamantului;

· Fierbe la 100 ⁰ C si ingheata la 0 ⁰ C;

· Densitatea maxima este la temperatura de +4 ⁰ C, iar la 0 ⁰C devine cu 10%mai voluminoasa decat la +4 ⁰C, ceea ce face ca gheata sa pluteasca. Apa din roci, inghetand duce la dezagregare.

Unitatile geografice ale hidrosferei, respectiv sistemele teritoriale in care e organizeaza apa sunt: oceanele, marile, apele curgatoare, lacurile si apele subterane, ghetarii. Apa intra insa in componenta altor invelisuri ale Pamantului, cu care hidrosfera propriu-zisa se gaseste intr-un permanent schimb (circuit). Este vorba de apa din atmosfera (sub forma de vapori), din biosfera (80% din materia vie este compusa din apa), din rocile scoartei (ca apa libera sau legata chimic) si din sol.

Limitele hidrosferei propriu-zise sunt date de limitele spatiului cu apa lichida libera. In scoarta coboara pana la 5-10km, iar in atmosfera, de asemenea, 90% din apa se localizeaza pana la 5km altitudine. Limitele mai largi merg insa pana la discontinuitatea Moho (ca si in cazul reliefosferei ), iar in atmosfera urca pana la circa 80km.

Terra – planeta albastra deoarece oceanele ocupa aproximativ 71% (70,8 %)din suprafata Terrei (de 510 milioane km²), in timp ce continentele detin doar 29%.

Răspândirea apei pe glob - apa ocupă 361,3 mil. km² ceea ce reprezintă 70,8 % din suprafaţa globului. Din volumul total de apă, 97,3% îi revin apei sărate în timp ce din totalul apei dulci 77,30% revin gheţarilor, 22,40% apelor subterane şi doar 0,36% lacurilor, râurilor, etc.

Volumul total este de aproape 1,4 miliarde km³, din care :

§ 96,5% in oceane,

§ 1,7% reprezinta apele subterane, ghetarii 1,74%

§ numai 0.0002% se afla in rauri si 0,017% in lacuri, etc.

Din volumul total al apelor subterane, 8,467 milioane km² corespund acviferelor situate până la adâncimea de 200 m .

Din datele UNESCO rezultă că numai 0,63% din volumul total de apă al globului este disponibil pentru om.

In esenta putem aprecia faptul ca 2,35% o constituie apa dulce, majoritatea cantonata in ghetari sau zapezi vesnice intalnite la cei doi poli(Antarctida, Groelanda) si mai putin in regiunile montane inalte. Apa raurilor pe glob repartizata neuniform din cauza conditiilor climatic specific fiecarei zone latitudinale, precum si de extensiunea geografica a bazinelor acestora astfel:
Europa 3210 km³/an
America de Nord 8200 km³/an;
Africa 4570 km³/an;
Asia 11410 km³/an;
America de Sud 11760 km³/an;
Australia si Oceania 2388 km³/an;

Cele mai bogate cursuri de apa ale raurilor:

Amazonul este cel mai mare fluviu din lume ca lungime 7205 km, ca debit înregistrand la vărsare în estuarul său valoarea de 212,000 m³/s, cel mai extins bazin hidrografic din lume (7810000 km²), acoperind cinci țări ale Americii de Sud: Brazilia (62.4%), Peru (16.3%), Bolivia (12.0%), Columbia (6.3%) și Ecuador (2.1%).
Fluviul Congo al doilea din lume ca suprafata a bazinului sau hidrografic, cat si ca volum de apa, iar ca lungime ocupa locul noua ( 4.400 km), el este al doilea fluviu ca lungime din Africa. Impreuna cu afluentii sai dispune de cel mai mare pontetial hidroenegetic din lume.
Nilul cu lungimea de 6.671 km, fluviul Nil este al doilea fluviu ca lungime din lume. La vǎrsare în mare formeazǎ o deltǎ întinsǎ cu o suprafațǎ de 24.000 km², în care locuiește 85% din populația Egiptului.
Yangtze sau Chang Jiang este al treilea fluviu din lume ca lungime, măsurând peste 6.000 de kilometri, dintre cate 2.800 kilometri navigabili. Este cel mai lung fluviu din Asia și al treilea din lume din punct de vedere al debitului de apă (după Amazon și Congo). Cursul lui se află în întregime pe teritoriul Chinei. Se varsă în Marea Chinei de Est la 23 km nord de orașul Shanghai. Prin Marele Canal Chinez este legat de fluviul Huang He.
Gangele si Brahmaputra sunt cele mai mari si importante fluvii ale Asiei de Sud. Cu o lungime de 2700 km si o suprafata a bazinului de 1,12 mil.km²
Obi sau Ob, fluviul are lungimea de 5.410 km, cu cel mai lung estuar: 800 km lungime, 30-90 km lățime și 10-12 m adâncime, o suprafata a bazinului de 3,0 mil.km² si un debit de 11000 m³/s

Este situat in vestul Siberiei, Federația Rusă. Fluviul izvorăște din Munții Altai, prin izvoarele Biia și Katun, și curge pe direcția aproximativă S-N, prin întinsa câmpie a Siberiei de Vest, vărsându-se ca și Enisei în Marea Kara - Oceanul Înghețat, printr-un imens estuar.

Mississippi este cel mai mare fluviu din America de Nord SUA cu o lungime de 6215 km, o suprafat a bazinului de 3,21 km²si un debit de 20000km². Mississippi izvorește din Lacul Itasca în partea de nord a statului Minnesota. Se unește cu afluenții săi principali Missouri și Meramac lângă orașul St. Louis, Missouri, iar cu Ohio în statul Illinois. În afară de regiunea Marilor Lacurifluviul asigură cu apă întregul ținut dintre Munții Stâncoși în vest și Munții Apalași în est.
Paraná este considerat ‘’Nilul’’ Americii de Sud cu lungimea de 3.998 km, suprafata bazinului hidrografic 2,65 mil.km² si un debit multiannual de 40000 m³/s. Dacă este considerat împreună cu Río de la Plata măsoară 4.288 km lungime, fiind cel mai lung fluviu din America de Sud.
Fluviul Murray cel mai mare fluviu al Australiei, si impreuna cu afluentul sau principal Darling realizaeza o lungime de 8750 km, o suprafata a bazinului de 1,8 mil km² si un debit de 19000 m³/s.
Volga este cel mai lung fluviu din Europa realizand 3530 km, o suprafata a bazinului de 1,836mil km² si un debit de 10000. Volga izvorăște din Podișul Valdai. Volga este al 19-lea fluviu din lume ca lungime, vărsându-se în Marea Caspică, 88 km la sud de orașul Astrahan. La vărsare formează o uriașă deltă. Cursul său străbate cea mai bine populată și mai dezvoltată regiune a Rusiei. Pe cursul său s-au construit nouă mari hidrocentrale.
Dunărea ocupa locul al 24-lea de pe Terra, a doua ca lungime dintre fluviile Europei (după Volga), fiind singurul fluviu european ce curge de la vest la est. Izvorăște din munții Pădurea Neagră (Germania) sub forma a două râuri numite Brigach și Breg, ce izvorăsc de sub vârful Kandel (1241m) și se unesc în orașul Donaueschingen (altitudine: 678 m) în curtea castelului Fürstenberg. Numelegerman al fluviului este Donau, pronunțat /’do.nau/. Dunărea curge către sud-est pe o distanță de aproximativ 2.860 km, până la Marea Neagră, o suprafata a bazinului de 805300 mil km² si un debit de 6500. La vărsarea fluviului în Marea Neagră s-a format Delta Dunării.

Perspectiva istorica

În istorie, civilizațiile s-au dezvoltat cu precădere pe malurile râurilor sau mărilor: Mesopotamia, așa-numitul leagăn al civilizației este situată între două râuri, Egiptul antic a înflorit pe malurile Nilului, iar marile metropole, precum Londra, Paris, New York și Tokio își datorează succesul în parte accesibilității oferite de situarea lângă o apă, și înflorirea comercială rezultată. Insulele cu porturi sigure, precum Singapore și Hong Kong, s-au dezvoltat tocmai din acest motiv. În locuri precum Africa de Nord și Orientul Mijlociu, unde apa nu se găsește în abundență, accesul la apă potabilă a fost și este o mare problemă în dezvoltarea comunităților umane.

Perioada marilor calatorii pe mare, care s-a realizat odata cu inceputurile renasterii si a durat pana la mijlocul secolului al XIX-lea a dus la descoperirea unor noi teritorii. Dezvoltarea economica a societatii a impulsionat comertul si, in primul rand, navigatia, fapt ce a dus la organizarea numeroaselor expeditii si calatorii in jurul lumii la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea.